Sună clasic titlul, nu? De Sfântul Nicolae în Sala „Băeșu” de atâta candoare și inocență, toți am redevenit copii. Legendarul Moș n-a venit cu nuielușa. A întors macazul și a adus daruri de suflet de la copii pentru părinți, bunici, vecini sau cunoscuți.
Prichindeii – pe scenă la primul lor vernisaj. Și nu oricum. În costume tradiționale cu mândre ii și cămășuțe cu altiță. Cu brâu și coronițe ca-n mijlocul verii. Sala împodobită sărbătorește cu păpuși, cu lăicere, cu ursuleți, cățeluși, pisicuțe și burtoși oameni de zăpadă. Cu brad împodobit și cu asistență pe măsură. Și fără prețioase simeze – desene, colaje, grafică, acuarelă. Și, negreșit, fotografia artistului și lucrările reprezentative.
Fără explicații și comentarii. Admirație și contemplare mută. Ce lume minunată! Artiștii fără trac s-au definit prin culoare și armonie cromatică, prin idei și prin întâmplări – poveste. Fiecare desen – o lume. Chipuri dragi, flori, anotimpuri, pomi, drumuri, case, mașini și compoziții. Multicolore compoziții. Bucăți de suflet. Naturalețe și spontaneitate.
Micii artiști ne-au încălzit inimile. Fiecare cu povestea lui reflectând starea interioară. Cu firescul exprimării prin colorația generoasă și originală. Fără nimic studiat. Cu talent și creativitate. Pentru că desenul are un glas imperceptibil. Și o poveste se va relua mâine în altă gamă și poimâine într-o altă cromatică. Cu reveniri, dar și cu teme noi. De la universul copilăriei, la lumea din jur. Surprinzător, expoziția de grup unește prin precizia creionului artiști, începând cu vârsta de trei ani. Vanitosul și nonconformistul Matei preferă să rămână în brațele tatălui. Este tot un mod de a-și defini personalitatea artistică.
Aplaudăm preșcolari și școlari. Limbajul plastic i-a strâns în breasla artiștilor. Cândva, vor privi înapoi cu mândrie. Iată de ce pe simeze este prezentă Ioana Șoldănescu, liceană în ultima clasă, cu desenele de atunci, de la grădi, păstrate de părinții-artiști, grăind despre niște preocupări nepărăsite în timp.
Cântecul vârstelor din minunata copilărie. Și cântecul este reluat prin Briana, Ioana, Ilinca, Irina, Iustina și micuța Doriana, dar și prin Nicolae, Boris, Nicolas; dar și prin veteranii ce încântă sărbătoriții (Carmen și Darius) și, fapt mai rar, cvartetul Dăscălescu slujind muzica. Și Irina cu vioara. Și Ioana cu orga. Și grupul de colindători al Mariei Tănasă aducând lumină și dorind împliniri tuturor. Personalitățile micilor artiști se manifestă îndeobște dezinhibat prin desen, cântec, dans, recitare.
Se perindă acum prin fața ochilor noștri desene ale copiilor. Pete de culoare – albastru, verde, galben, cromatica curcubeului și nuanțe, subtile sau îndrăznețe nuanțe. Dialog imaginar cu ei, copiii – artiști și cu desenele lor. Stare de împlinire și emoție senină.
Filmul după amiezii de Sfântul Nicolae readuce crâmpeie de pastel, de cântec și de colind. Și-un „la mulți ani” celor cu onomastica zilei. Și tuturor. Și zâmbetul amfitrionului Dăscălescu, și dulciurile cele mai dulci oferite de primarul Cătălin Coman din partea Moșului, și încurajările prezentatorilor inițiatori și animatori – familia Anca și Ninel Șoldănescu precum și profesorul Bogdan Feștilă. Și-o sală plină de iubitori ai evenimentului. Și aplauze. Și calda atmosferă dintr-o zi de început de decembrie și dorința ca debutul să fie urmat de alte și alte ediții.
Și-o întrebare a maturilor din sală: Unde suntem? Și-un răspuns: suntem în copilăria noastră. Vă mulțumim c-ați avut puterea să ne redați sufletul de copil. Arta are puteri magice. Arta face minuni. Copiii fac minuni.
Micul Prinț s-a întâlnit cu Prințul Fericit.
prof. MIOARA GAFENCU, fost profesor de limba si literatura romana la C.N. NICU GANE