Din 1995, la inițiativa UNESCO, se sărbătorește anual, în întreaga lume, la 23 aprilie, „Ziua mondială a cărții și a dreptului de autor”, având drept scop promovarea dreptului și libertății lecturii. Deviza acestei sărbători mondiale este „lectura pentru toți”.
Considerând că lectura și cartea nu pot fi gândite în afara bibliotecilor, începând cu anul 2005, data de 23 aprilie a fost aleasă, prin hotărâre de guvern, pentru a marca „Ziua națională a bibliotecarului în România”.
Biblioteca este una dintre cele mai vechi instituții de cultură din lume, cartea fiind prezentă atât în marile așezăminte cât și în cele mai umile locuințe.
Bibliotecile din România au o bogată tradiție. Pe lângă marile biblioteci – Biblioteca Academiei, Biblioteca Centrală Universitară din București, Biblioteca „Astra” din Sibiu și altele – fondate încă din secolul al XIX-lea, care ofereau servicii de informare în raport cu condițiile și cerințele societății din perioada respectivă, au funcționat nenumărate altele la nivelul comunităților locale. Una dintre ele este și Biblioteca municipală „E. Lovinescu” din Fălticeni care, anul acesta, are un motiv cu totul și cu totul special de sărbătorire: împlinește 100 de ani de la prima atestare documentară și totodată de funcționare neîntreruptă în slujba celor dornici de lectură!
Istoria bibliotecii publice la Fălticeni începe în anul 1914 când distinsul profesor Vasile Ciurea întemeiază „Muzeul Fălticenilor”. Secțiile muzeale sunt completate și cu o bibliotecă care, așa cum însuși întemeitorul ei dorise și menționase, va deveni o bibliotecă publică pentru că, remarcabil om de cultură și vocație umanistă, Vasile Ciurea a intuit că valorile spiritualității nu trebuie doar depozitate și păstrate, ci și cercetate, studiate și transformate în instrumente de stimulare a meditației și creației, a împlinirii intelectuale. Mențiunea reprezintă, practic, actul de naștere al Bibliotecii publice din Fălticeni.
Asemenea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, a cărui zi se prăznuiește tot pe 23 aprilie, și biblioteca noastră a biruit timpul, vine la întâlnirea cu centenarul cu realizările, bucuriile dar și cu insatisfacțiile inerente dar care, azi, sunt parcă mai puțin dureroase.
Este acum clipa și locul să mulțumim bibliotecarilor care au dat împlinire instituției și actului de lectură dar și celor care astăzi servesc această cauză nobilă.
Pentru un bibliotecar este firească încrederea în viitorul profesiei sale. Dacă biblioteca este pentru unii paradis iar pentru alții infern, dacă unii o văd ca pe un tezaur al spiritualității, ca pe o comoară de frumusețe și înțelepciune iar alții ca pe o acumulare de cărți, fără valoare și inutilă, biblioteca va rămâne o poartă deschisă spre cunoaștere.
Cu toată tristețea pe care o simt când văd în jurul meu cum valorile reale sunt distruse iar distincția între bine și rău aproape imposibilă, cum înflorește cabotinismul, cred că va rămâne un reper: CARTEA. Cultura ortodoxă ne spune că, fără doar și poate , cartea înseamnă începutul. Pentru că există o carte a cărților, pentru că la început a fost cuvântul.
Cartea va rămâne, pentru om, o oglindă fermecată cu ajutorul căreia lumea va fi făcută mai înțeleaptă, mai bună și aptă să depășească disperarea, insomniile și angoasele de tot felul. Și mai cred că toți oamenii au nevoie de cărți (cu excepția unora care au ajuns la destinație fără ele).
La fel, nu-mi pot închipui lumea fără bibliotecile care vor dăinui. Și nici fără creatorul acestora, bibliotecarul. Ei sunt cei care ne ajută să călătorim prin labirintul cu cărți.
Pentru că, atunci când este competent și serios , când se respectă și pe sine și pe ceilalți, el este cel care dă semnificație rostului bibliotecii: el îi determină conținutul, el orânduiește informațiile, el dă înfățișarea bibliotecii, având posibilitateasă creeze o atmosferă plăcută și necesară atragerii spre lectură, în funcție de experiența, de personalitatea sa, de pregătirea sa profesională .
În alt plan, bibliotecarul modern a încetat de a mai fi un solitar închis între pereții căptușiți cu rafturi de cărți pentru a deveni o persoană publică ce se adresează nemijlocit societății. Ideile de modernizare a funcțiilor sale îl plasează în centrul unor activități de mare actualitate informare, cercetare, educație sau recreere. Biblioteca s-a adaptat noilor tehnologii, și-a creat servicii noi motivate de cererile beneficiarilor, obligată de explozia informațională din ultimele decenii , de apariția unor noi media și mai ales de posibilitățile inedite de comunicare, precum Internetul. Toate acestea au făcut ca biblioteca și bibliotecarul să se regăsească printre cele mai importante piese în angrenajul societății informaționale pentru că sintagma “informația înseamnă putere” nu este un simplu slogan, informația este considerată la fel de importantă ca resursele naturale sau ca forța de muncă.
Doar că eforturile sale, intelectuale și fizice ale bibliotecarului rămân neștiute, undeva în spatele succeselor elevului, profesorului, utilizatorului în general.
De aceea rândurile de mai sus se vor un omagiu pentru toți bibliotecarii lumii, care, neștiuți, îi înalță pe ceilalți, se oferă, se dăruiesc întru devenirea celorlalți.
Vă doresc, dragi bibliotecari și colegi, să aveți parte de pace, încredere și căldură în suflet alături de cei dragi, să aveți o minte și o inimă deschise, pentru a lăsa lumina să intre! La mulți ani!
Aceste rânduri au fost scrise cu migala și calmul omului de bibliotecă, înconjurat mai tot timpul de oameni admirabili (e vorba de scriitorii ale căror spirite stau cuminți între coperțile cărților de pe rafturi) și convins că singurul lucru care nu se moștenește pe lumea asta este ignoranța.
Adriana Mihăilă, bibliotecar