Pe lângă concursul trupelor de teatru şi al recitatorilor, spectacole de teatru jucate pe scena Centrului Cultural „Grigore Vasiliu Birlic” în fiecare seară, proiecţii de filme de cinematecă, Festivalul Internaţional de Teatru „Grigore Vasiliu Birlic” desfăşurat la Fălticeni în perioada 1 – 7 septembrie a prilejuit şi câteva întâlniri ale iubitorilor de teatru, aspiranţilor la actorie, regie, scenografie şi a membrilor trupelor înscrise în concurs cu actori şi regizori.
Actoria, cea mai frumoasă meserie din lume
De la Anca Ţurcaşiu am aflat că reuşita unui spectacol este asigurată şi de buna colaborare între colegii de trupă şi de pasiunea pentru teatru a celor implicaţi în realizarea piesei.
„Sunt foarte fericită că fac parte dintr-o aşa trupă minunată, am nişte colegi extraodinari şi reuşim să vă aducem zâmbetul pentru două ore. Aceasta este cea mai mare satisfacţie a noastră ca actori, ca spectatorii să plece fericiţi acasă. De-a lungul carierei mele am fost de foarte multe ori ca şi cântăreaţă aici pe această scenă, dar pentru mine cea mai mare bucurie şi împlinire din punct de vedere profesional este meseria pe care mi-am ales la începutul carierei, aceea de actriţă. Pentru cei care sunt studenţi la actorie, vreau să le spun din tot asufletul să se bucure de fiecare clipă pentru că este cea mai frumoasă meserie din lume”, a declarat Anca Turcaşiu după spectacolul „Amor în farmacie”.
„Ne străduim să îi îndepărtăm de teatru pe cei care iubesc teatrul dar nu pot să-l facă”
De la Dragoş Ionescu, actor la Teatrul Naţional din Bucureşti, aspiranţii la actorie au aflat că cel mai important pentru actori sunt râsetele spectatorilor, veselia, aplauzele care demosntrează succesul celor de pe scenă.
De la actorul Dan Tudor, profesor la UNATC Bucureşti, cei prezenţi la Festivalul de Teatru de la Fălticeni au aflat că improvizaţia cea mai bună este cea repetată iar cei care iubesc teatrul dar nu pot să-l facă să nu dea admitere la facultăţile de actorie.
„Ne regăsim, ne recunoaştem în personajele de pe scenă şi o mare calitate a comediei ar trebui să fie, ca de personajele de pe scenă să poţi să te amuzi, necrezând că ţie ţi se poate întâmpla aşa ceva, dar întrâmplându-ţi-se. Tu nu te poţi regăsi în naivitatea, în situaţia care ţi se pare total absurdă şi prin care nu crezi că o să treci, însă vecinul tău, sau politicianul pe care îl urăşti trece. Acest pas minimal între a putea şi a nu putea face ca lucrurile posibile de aici, de pe scenă, să fie câteodată imposibile pentru că cei care se urcă pe scenă ar fi trebuit să facă altceva. Eu sunt şi profesor la Facultatea de Teatru şi spun acum, unor oameni îndrăgostiţi de teatru, un lucru cumplit. Ne străduim să îi îndepărtăm de teatru pe cei care iubesc teatrul dar nu pot să-l facă. E groaznic pentru că ei au fost încurajaţi de mici, părinţii le-au spus tu spui cele mai frumoase poezii, tu eşti cel mai deştept, tu eşti cel mai talentat, şi când e pus în faţa unu lucru foarte structurat cum e teatrul, e o muncă clară, precisă, este o profesie de disciplină uluitoare, care are o destinaţie îndepărtată, nu fac faţă. Se spune că pentru actori spectacolul se termină când se trage ultima cortină, care e cortina vieţii. Eu nu vreau să îi sperii pe cei care se apropie de teatru ci să-i fac să se apropie cu grijă, cu respect şi cu un entuziasm reţinut. Dacă nu aţi înţeles un spectacol este vina noastră, a actorului, ceva nu este în regulă”, a spus actorul Dan Tudor.
Gradul de inteligenţă a spectatorilor îi influenţează pe actori
Atât Dan Tudor cât şi Draga Oltenu Matei, Maria Voronca şi Tudorel Filimon au făcut o analiză a spectacolelor care se pun în scenă.
„Se fac spectacole fără ca acei creatori să se gîndească la publicul lor. Acelea nu mai sunt spectacole de teatru, sunt demonstraţii de forţă, care nu au legătură cu această minunată comunicare între public şi artiştii de pe scenă. Noi de aia venim aici, să interacţionăm. Spectacolul nu se face dintr-o singură parte. Dintr-o singură parte se face filmul, dumneavoastră vedeţi un lucru pe care nu îl puteţi influenţa cu aplauze, pentru că imaginile pe pânza merg înainte şi spun acea poveste filmată. În teatru influenţează gradul de inteligenţă. Gradul de inteligenţă, nu de pregătire, a unei săli ne influenţează enorm, pentru că reacţionează unde trebuie, ne place teribil pentru că ne provoacă, ne face să dăm mai mult din energia şi adevărul nostru”, a precizat Dan Tudor.
Campanii pentru spectacolele de calitate
Unele dintre teatrele din România au început să deruleze campanii pentru a educa publicul să „guste” numai spectacolele de calitate şi de a da o şansă tinerilor actori să joace pe scenă în roluri principale. Un astfel de exmplu care a fost dat la Fălticeni a fost cel al Teatrul Municipal „Traian Grozăvescu” din Lugoj.
„Teatrul „Traian Grozăvescu” derulează două campanii. Una împotriva textului cuvintelor urtâte pe scenă şi una de promovare a tinerilor. În momentul când vine un spectacol în Lugoj, este foarte bine interogat din acest punct de vedere. Am început la modul dur această campanie pentru că nu se mai poate să îndurăm atâtea cuvinte urâte. Cuvântul rău, cuvântul urât creează vid şi vidul creează demoni, aşa că este cazul să ne debarasăm. Cuvintele rele se învaţă de pe maidan, nu de la teatru. Am mai început o campanie pe plan intern de promovare a tinerilor. Am format aripa tânără a Teatrului din Lugoj, toţi sunt absolvenţi ai cursurilor de teatru, iar un debut îl veţi vedea şi dumneavoastră, aici la Fălticeni, în piesa „Mireasă de împrumut”, a spus actriţa şi regizoarea Maria Voronca.
Dispare teatrul de repertoriu din România?
Acesta a fost un alt subiect luat în discuţie la Fălticeni. „Nu există un plan repertorial. Piesele se pun în primul rând în funcţie de succesul pe care pot să îl aibă la public şi depinde de năzuinţele regizorului şi de planurile lui. Nu mai există un plan repertorial, nu mai interesează pe nimeni cultura. Noi trebuie să construim o viaţă întreagă persoanjele din piesele pe care le jucăm. Nu este numai momentul în care ne vedeţi dumenavoastră. Noi venim cu viaţa personajului, cu toate cunoştinţele lui, cu tot ceea ce a căpătat în viaţă, cu experienţă, cum e descris personajul de către autor”, a spus Draga Olteanu Matei, iar Maria Voronca a susţinut ideea că pe vremea când era teatrul de repertoriu, colectivul se suda.
„Într-un teatru de repertoriu era acelaşi colectiv în acelaşi teatru, actorii se cunoşteau, repetau o piesă, două – trei luni, repetau cu textul în mână. La Lugoj aveam planul de spectacole, numărul de spectacole, numărul de spectatori, încasări, dar eram uniţi, ne obişnuiam unul cu altul, ne ştiam privirile, ne ştiam trăirile, ne ştiam toate sensibilităţile, toate defectele, toate calităţile. Acum fiind teatru de proiect, colectivul se mută. Ne cheama Draga Olteanu, jucăm o piesă şi am plecat, mâine ne ducem la alt teatru”, a precizat Maria Voronca.
Actorul Tudorel Filomn a întărit cele spuse de regizoarea Maria Voronca, precizând că este foarte greu de menţinut teatrul de repertoriu pentru că salariile actorilor sunt mici, toţi actorii fac colaborări cu mai multe teatre, cu colective particulare, şi este greu să prinzi tot colectivul teatrului într-o distribuţie.
Teatrul de amatori se face din dragoste de actorie
„Teatrul de amatori, nu teatrul făcut în dorul lelii, teatru făcut de amatori care doresc să facă teatru, este cu totul altceva. Teatrul de amatori îşi păstrează o anumită candoare, teatrul de amtori se face din tot sufletul, ei se unesc, ei se pot suda ca şi colectiv. Teatrul de amatori se face din dragsote, se face din dorinţa de a face teatru, de a mai învăţa ceva şi asta doresc şi celor din Fălticeni. Să-i sprijiniţi pe actorii dumenavoatră. Nici nu ştiţi ce bucurie le faceţi când sunteţi aici în sală”, a precizat Maria Voronca.
