Vineri, 27 februarie, la Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni a fost vernisată expoziţia de pictură şi grafică „Dialog”, cu lucrările profesorilor Gabrel şi Călin Baban. Expoziţia „celor doi Babani”, tată şi fiu, este prima pe care o realizează împreună la Fălticeni şi cuprinde 25 de picturi aparţinând artistului plastic Gabrel Baban şi 9 lucrări de grafică de dimensiuni mari, aparţinând artistului plastic Călin Baban, profesor la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Expoziţia a fost prezentată de scriitorul Grigore Ilisei şi criticul de artă Gheorghe A.M. Ciobanu, fiind apreciată şi de pictorul Ion Grigore.
Lumea satului redată în pictură şi grafică
Lucrările lui Gabrel Baban l-au determinat pe Gheorghe A.M. Ciobanu să-l considere pe pictor un „poet al lemnului” îndrăgostit de frumuseţea locurilor din jurul Fălticeniului, pădurea, lemnul şi casa ţărănească fiind „redate cu splendoarea mâinii artistice”.
„Printr-un geometrism complex, de sensibilitate, Gabrel Baban este un euclidian, iubitor de paralelism, de unghi drept, care nu fuge de riglă şi de unghiul de 90 de grade, fiind legat de sănătatea şi certitudinea pe care o poate da unghiul drept în redarea elementelor de construcţie din peisajul rural.
Gabrel Baban foloseşte, nu prea mult, o perspectivă de adâncime. Punctele de fugă cum se numesc în arta plastică punctele de referinţă care dau perspectiva, la Baban sunt lâng noi, artistul fiind apropiat de viziunea bizantină, cerul este lângă noi, existenţa este lângă noi. Când te uiţi la pictura sa, eşti obligat să întorci capul şi în stânga şi în dreapta, având o imagine spaţială”, a spus criticul de artă, Gheorghe Ciobanu.
Călin Baban „este aşchia artistică care a sărit mai departe de trunchi”, care respectă „arta poetică” a tatălui, îndrăgostit de arhitectura lemnului şi cuminţenia naturii, fiind purtătorul „geometriei certitudinii”, care îl face pe privitor să se simtă cu picioarele pe pământ.
„Baban junior are un penel sigur şi o mână sigură, are certitudinea muşchilor şi a degetelor, în timp ce Baban senior are maturitatea gândirii. Împreună se completează în mod fericit. Nota specifică a lui Baban junior este către deschidere, are tendinţa de a mări dimensionalitatea spaţiului, are tendinţa să spargă bolta cerului pentru a se uita dincolo, ca într-o gravură celebră din Evul Mediu. Baban junior trece dincolo de frontierele comunităţii umane, ferestrele sunt deschise, casele sunt poziţionate în aşa fel încât aşteaptă să se mai zidească o casă alături. La Călin Baban putem admira încrederea în explozia demografică a speciei umane”, a apreciat Gheorghe Ciobanu, concepţia artistică a tânărului artist.
Gabrel Baban, descendent al lui Aurel Băeşu
Grigore Ilisei a remarcat universul, trăirile şi simţirile celor doi artişti transmise cu ajutorul uneltelor specifice, remarcând apetitul pentru frumuseţea şi insolitul peisaj din ţinutul Fălticenilor, dar a scos în evidenţă şi peisajele realizate de Călin Baban în tehnica grafit pe hârtie.
„Cei doi artişti trebuie încadraţi în tradiţia unei şcoli, o şcoală care şi-a găsit la Fălticeni exponenţi importanţi, cum ar fi Aurel Băeşu. Gabrel Baban se situează în descendenţa acestui mare artist român prin apetitul pentru peisaj, prin cromatică, prin această seducţie şi mare iubire pentru frumuseţea şi insolitul peisajului din ţinutul Fălticeniului.
Privind cei doi artişti, sunt cutezători în felul lor, ei merg împotriva curentului. Arta figuratică este abandonată în mare măsură, este socotită demodată, dar după părerea mea şi a multor oameni care se mai îndeletnicesc din când în când cu artele frumaose, nu şi-a pierdut resursele şi asta este foarte important. Cei doi artişti sunt îndemânatici, au unelte pe care ştiu să le stăpânească, au formula lor şi într-adevăr şi-au găsit, aşa cum spunea maestrul Corneliu Baba ucenicilor, uşa pe unde să meargă, calea pe unde să umble şi publicul care să-i iubească”, a spus Grigore Ilisei.
Călin Baban a expus pentru prima oară la Fălticeni
La final cei doi artişti au mulţumit publicului pentru participare, celor doi critici de artă pentru cuvintele frumoase adresate. Gabrel Baban a mulţumit şi soţiei pentru că îl înţelege fiind tot timpul „răpit” în atelier. Gabrel Baban ne-a precizat că nu ar fi corect să se considere profesorul fiului, decât într-o mică măsură, Călin având de învăţat foarte mult când a absolvit Liceul de Artă din Suceava şi apoi la Universitatea de Arte Frumoase din Iaşi având ca profesori pe Dan Hatmanu şi Mihai Taraşi. „De la ei a învăţat mult mai mult decât de la mine. Eu i-am fost doar model în ceea ce priveşte activitatea şi doar ca iniţiere. Desăvârşirea şi-a făcut-o la Iaşi”, ne-a spus cunoscutul pictor fălticenean.
Gabrel Baban a mai precizat că este pentru prima oară când expune într-o expoziţie personală împreună cu fiul său. Iar pentru fiul său este prima oară când expune în Fălticeni, deşi are mai multe expoziţii personale în multe localităţi din ţară.
„Expoziţia a fost posibilă şi datorită subiectelor care sunt oarecum asemănătoare. Fiul meu lucrează mai divers, iar ceea ce prezintă în expoziţie este o etapă pe care a marcat-o la un moment cu lucrări prin care a dorit să facă un lucru mai deosebit, printr-un desen foarte bine realizat, o compoziţie gândită cu o gradaţie valorică foarte largă. În rest practică pictura şi din când în când grafica.
Pănă acum nu am avut nici o <confruntare> cu publicul, alături tată şi fiu. Prin lucrările expuse ne-am apropiat mult de tradiţia satului, case, fântâni, punţi, pârleazuri, şuri, odăi. Chiar dacă domină peisajele din Bucovina mai sunt câteva lucrări inspirate din zona Făgăraşului, din Deltă şi o lucrare dintr-o tabără de creaţie dintr-o zonă alpină din Franţa, pe care am colindat-o câteva zile şi care m-a inspirat în multe lucrări”, ne-a spus pictorul Gabrel Baban.
Călin Baban a venit „cu umilinţă în templul artelor patronat de un aşa nume, Ion Irimescu”, la îndemnul tatălui, pentru a realiza o alternativă între policrom şi monocrom.
Cei care doresc să-şi încânte sufletul şi privirea pot veni până pe 27 martie pentru a admira lucrările lui Gabrel şi Călin Baban.
