Şcoala Gimnazială “Alexandru Ioan Cuza” din Fălticeni a găzduit în după – amiaza zilei de marţi, 16 iunie, lansarea cărţii “Funcţii ale identităţii de părinte în dezvoltarea emoţionala a şcolarului mic”, având ca autor pe profesoara pentru învăţământul primar, Alexandrina Trişi.
Cartea se bazează pe o experienţă de 25 de ani în activitatea didactică, pe cercetările efectuate la patru serii de elevi şi reacţiile diferite la aceeaişi stimuli folosiţi din patru în patru ani, de la generaţie le generaţie. Carte se adresează părinţilor dar şi profesioniştilor aflaţi într-o continuă pefecţionare pentru a deveni mai buni şi care doresc să ştie mai multe.
“M-am aplecat cu drag asupra copiilor şi m-a preocupat ca din procesul instructiv – educativ să dispară limbajul de lemn utilizat atât de des în învăţământ şi să scot în evidenţă latura umană şi acel concept numit relaţie. Procesul instructiv – educativ este o relaţie între educator şi nişte educaţi, educaţi care încă nu ştiu pe ce drum se vor îndrepta paşii vieţii lor, însă educatorul ştie. Educatul vine la şase ani, se uită cu mirare şi îşi îndreaptă ochii către noi, cei din faţa sălii şi aşteaptă ceva, iar noi îi oferim ceea ce ştim că acel copil are nevoie. Aplecându-mă asupra copiilor am rămas surprinsă că mulţi copii nu mai cunosc poveşti. Nu e vorba de Capra cu trei iezi care se studiază pe planşe la grădiniţă, este vorba de poveştile cu zmei, balauri, care se povestesc în intimitatea căminului de către părinţi şi bunici.
Prin această carte putem vedea ce greşeli au făcut alţii, ce nu ne place la alţii, este o carte care ne învaţă cum să nu greşim în relaţia cu cei mici” a spus prof. Alexandrina Trişi.
Printre numeroasele exemplele prezentate de autoare s-a numărat şi dramatismul pe care l-a adus în viaţa fetiţelor sale atunci când a luat decizia de a se muta de la ţară la oraş. “Le-am mutat de la ţară la oraş şi de la alergatul cu cismuliţe de gumă prin noroi şi joaca în nisip au ajuns să fie prizonierele oraşului într-o cutie de beton. M-am alarmat pentru că se întâmpla ceva cu copiii….” a spus autoarea.
Familia are nevoie de ajutor din partea profesioniştilor
Cartea nu este scrisă într-un limbaj sofisticat pentru că se adresează publicului larg, personajele principale ale cercetării sunt copiii pe care autoarea i-a educat. Autoarea abordează şi modelul de educaţie adoptat de unii părinţi prin angajarea unei bone profesioniste, modelul prin care copilul are multe îngrădiri şi îndepărtarea de părinţi este şi mai mare.
“Mai nou a apărut bona Super Nanny care a intervenit în acest <amfiteatru al familiei> şi care rezolvă problemele tuturor părinţilor. Această bonă intervine în case în care oamenii şi-au asigurat succesul, în case de oameni capabili, care au muncit o viaţă, dar care au solicitat intervenţia unei străine care instituie cu bulinuţa un sistem de reguli, de sancţiuni, de recompense şi îi învăţa pe părinţi să fie părinţi. Am văzut ce s-a întâmplat şi era dramatic pentru că, dincolo de copilul pe care sunt obişnuită să îl recunosc în chipul celor cu care am lucrat, vedeam în casa aceea, în familia acela , în omul acela capabil care a mers şi a văzut toată lumea un mic monstru care se zbătea, urla, dădea din picioare, înjura, sancţiona, arunca, etc.. Atunci mi-am dat seama că specia umană trebuie să se îndrepte.
Familia are nevoie de ajutor din partea profesioniştilor şi are nevoie de noi, oameni care suntem pregătiţi suficient pentru a interveni în domeniul psihicului uman pentru reglarea unor comportamente. Pentru a interveni trebuie să învăţăm. Deşi societatea este plină de copiii, nu există o şcoală care să ne înveţe să devenim părinţi. Totul se face empiric, pe baza experienţei celor din jur, pe baza a ceea ce am trăit în familii. Unii dinte noi învaţă din greşeli pentru că nu ne-a plăcut ce au făcut părinţii cu noi”, a precizat Alexandrina Trişi.
O carte cu o parte aplicativă destinată publicului larg
Cartea este structurată pe trei părţi: teoretică, teoretico-aplicativă şi aplicativă şi pleacă de la explicarea pe înţelesul publicului ţintă (specialişti dar şi părinţi) a noţiunii de “identitate” apoi de “identitate de părinte” trece prin conturarea profilului de părinte conform literaturii de specialitate, oprindu-se în mod prioritar asupra funcţiilor exercitate de asumarea corespunzătoare a identităţii de părinte asupra educaţiei emoţionale a micului şcolar. În cazul neasumării corespunzătoare a acestei identităţi, apar disfuncţii în relaţia părinte-copil, cu consecinţe grave asupra dezvoltării laturii emoţionale a micului şcolar.
Scriitoarea Luminiţa Pavăl, profesor pentru învăţământul primar a fost cea care a “zugrăvit” portretul autoarei în faţa numeroasei asistenţe formată din iubitori de literatură, cadre didactice, foşti elevi ai autoarei, părinţi care doresc să descopere modele pentru educaţie a copiilor.
Luminiţa Pavăl a scos în evidenţă trăsăturile de fin observator al omului şi de atent psiholog, ale profesoarei Alexandrina Trişi, trăsături fără de care nu ar fi fost posibilă conceperea cărţii “Funcţii ale identităţii de părinte în dezvoltarea emoţionala a şcolarului mic”.
“Acest material care ne este dăruit astăzi este un real suport moral pentru fiecare dintre noi, fie că suntem cadre didactice, părinţi, bunici sau copiii. Putem să ne folosim de toate darurile care ni se oferă răsfoind această carte. Am fost printre primii care au avut onoarea să răsfoiască această carte şi am găsit inclusiv exerciţii pe care le-am folosit la clasă”, a precizat Luminiţa Pavăl.
