Un eveniment spiritual și literar cu o profundă încărcătură emoțională a avut loc sâmbătă, 9 august, la Salonul „Regal Gold” din Fălticeni. Este vorba de lansarea oficială a volumului „Sus inima”, semnat de părintele Alexandru Lungu. Descris ca un „jurnal de călătorie” și o culegere de mărturisiri, gânduri și trăiri, cartea este mai mult decât o lucrare teoretică, este o continuare a slujirii și a dragostei autorului pentru Dumnezeu și pentru oameni. Evenimentul organizat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților și moderat de preotul Ștefănel Stelian Ciurciun, directorul editurii „Crimca” a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților a adunat un public numeros, incluzând clerici, personalități publice și membri ai comunității.
Titlul volumului, „Sus inima”, este un extras dintr-o formulă liturgică centrală a Sfintei Liturghii, „Sus să avem inimile! – Avem către Domnul!”. Părintele Ciprian Constantin Blaga, consilier și reprezentant al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a subliniat că titlul este o „adevărată axă spirituală” care normează viața duhovnicească, orientând-o spre cer și spre Dumnezeu. Pentru părintele Alexandru, „Sus inima” este mai presus de un text liturgic; este un mod de viață, o credință că trebuie să ne ridicăm privirea de jos spre cer, spre Dumnezeu.
„Prin intermediul acestui volum părintele Alexandru ne adresează îndemnul de a ne regăsi echilibrul lăuntric într-o lume care pare din ce în ce mai sfioasă, mai marcată de tensiuni și de disensiuni. Volumul acesta, așa cum arată și Preasfințitul Părinte Episcop Damaschin Dorneanu, care a și prefațat de astfel cartea și care din rațiuni obiective nu a reușit să fie prezent astăzi aici, nu se dorește a fi unul teoretic, ci mai degrabă, l-aș numi eu, un jurnal de călătorie pentru că sintetizează, sumarizează ultimii ani de activitate ai părintelui Alexandru. Răsfoind – o, lecturând cartea de la un capăt la altul, fiecare cuvânt pe care părintele l-a așezat în scris a străbătut mai întâi inimi și a rodit asemenea seminței care a căzut în pământ roditor. A rodit în inimile atât de multor oameni care au pus umărul cauzelor pentru care părintele s-a luptat cu timp și fără timp. Titlul este de fapt un extras dintr-o formulă liturgică situată chiar în inima Sfintei Liturghii. La un moment dat, preotul liturghisitor vine pe solee și rostește un îndemn: Sus să avem inimile. Iar strana împreună cu poporul drept credincios răspund: Avem către Domnul!. La acest act ne invită și părintele Alexandru să încercăm preț de câteva clipe să lepădăm grija cea lumească, să lepădăm toate gândurile care ne întorc de pe traiectoria pe care ar trebui să o avem mai mult decât oricând acum în această perioadă a postului și să mergem cu pași siguri către Domnul”, a spus părintele Ciprian Constantin Blaga.
Mărturii emoționante și recunoștință
Printre cei care au vorbit despre carte și părintele Alexandru Lungu s-a numărat și doamna Monica Althamer, invitată specială, născută în Vicovu de Sus, Suceava. Cu o vastă experiență în voluntariat pentru pacienți cu afecțiuni grave și o carieră notabilă, inclusiv două mandate de secretar de stat în Ministerul Sănătății, Monica Althamer a descris cartea ca un „jurnal de front”. Ea a mărturisit că părintele Lungu este un om care slujește în durere, îl duce pe Hristos acolo unde speranța pare pierdută și că i-a ridicat inima, aducând-o mai aproape de biserică.
„Mare parte din cartea aceasta este despre dragoste în diferitele ei forme. Sunt oameni care o trăiesc și care o dau mai departe în nenumărate moduri. O dau mai departe în bucurie, o dau mai departe când se nasc copii, dar o dau mai departe și în plecări și în suferință. Părintele este un astfel de om, un om care slujește și când vorbește și când scrie, un om care slujește și când stă de vorbă cu prietenii, un om care intră în durere, îl duce pe Hristos acolo unde nu a mai rămas neapărat prietenie pentru el, în culmea durerii, unde ne-am și întâlnit.
Nu e atât de ușor să-ți păstrezi credința. E greu să rămâi drept și să crezi că ai senzația că totul e împotriva ta când urmează nu doar să privești moartea, și mai dureros să îi vezi pe cei apropiați că sunt nevoiți să facă asta. Părintele intră acolo și, deși vorbește despre faptul că moartea nu e sfârșitul și că în credința noastră moartea și durerea n-ar trebui să ne sperie, totuși se luptă pentru viață. Toate felurile de viață. Cartea asta este o continuare a slujirii lui. Nu este un tratat. Recunosc că am deschis o cu emoție. Am început să o citesc într-un aeroport. Am citit și din mers pe stradă. E o carte care se citește ușor și se uită greu. Este o carte despre modul în care trăiește un om. Jurnal de călătorie i – a spus părintele Blaga, eu i-am spus jurnal de front pentru că e viață acolo. E bucurie, dar e și durere. E joacă de copii. Este bucată din familia părintelui și din familia lui mare. Oameni care suferă sau oameni care se bucură. Este o bucată din inima unui om care ridică inimi, un om al lui Dumnezeu care a ridicat și inima mea și care m-a întors acasă în biserica mea din care n-am plecat niciodată, dar lângă care n-am fost mai aproape ca acum în viața mea. Și dacă el a putut să trăiască ce a scris aici, cred că putem să trăim toți. Nu doar ce a scris, ci și chemarea lui: Sus inima!” a fost mesajul Monicăi Althamer, cea care este la un telefon distanta, la orice ora, pentru o mulțime de oameni disperați care apelează la Fundația Metropolis.
De asemenea, au vorbit și foști profesori ai părintelui: profesorul de istorie Constantin Bulboacă și învățătoarea sa Maria Tanasă. Ambii au subliniat caracterul și dedicarea părintelui, amintindu-și de elevul liniștit, frumos și cuminte care a devenit un „om al iubirii”. Profesorul Bulboacă a recitat și o poezie, îndemnând la a avea mereu gândul la Iisus, la mântuire și bucurie. Învățătoarea sa, prof. Maria Tanasă a relatat cum a văzut în el un „bulgăre de bucurie” și cum ochii săi o învăluiau și o dezarmau, chiar și atunci când o certa.
Părintele Alexandru Lungu: un slujitor al empatiei
Părintele Alexandru Lungu este preot slujitor la Așezământul de bătrâni „Sfântul Apostol Andrei” din Fălticeni. La sfârșitul acestui an, va împlini 10 ani de preoție. Deși a fost fiu de preot (tatăl său, părintelui Gheorghe Lungu, este cel care a construit biserica „Sfântul Andrei” și Aşezământul de Asistenţă Socială cu același nume din Fălticeni), drumul spre preoție a părintelui Alexandru fost o chemare personală, nu o impunere, simțind că nu se putea vizualiza făcând altceva. Un pasaj emoționant din carte descrie hirotonia sa, un moment de profundă intimitate în care a simțit că îl cunoaște pe Hristos deplin, golindu-se de sine, ținându-L pe Stăpânul universului în palmele sale mici și neputincioase. La hirotonie, i-a cerut lui Dumnezeu, mai presus de orice, să poată iubi oamenii și să privească fiecare om fără diferențe, văzând în fiecare o licărire de Dumnezeu.
Părintele Lungu este recunoscut la nivel național pentru vocația sa de a mângâia, mobiliza și ridica spirite, devenind o voce puternică a empatiei prin campanii umanitare, strigăte pentru copii bolnavi și mesaje de sprijin pentru familii îndurerate sau marginalizate. Activitatea sa a reușit să treacă dincolo de pereții bisericii, ajungând la inimile a zeci de mii de oameni. Volumul „Sus inima” sintetizează ultimii ani de activitate ai părintelui, arătând cum fiecare cuvânt scris a străbătut inimi și a rodit. Părintele a mărturisit că a început să scrie public la începutul anului 2020, în timpul pandemiei, în primul rând pentru enoriași. Scrisul a devenit pentru el o terapie, un mod de a se ridica în momentele dificile, comparând scrisul cu respirația.
Un moment cheie în slujirea sa a fost prima campanie umanitară, demarată pentru a salva viața unei fetițe, Daria Maria, o luptă în care s-a aruncat într-un mod inconștient. Peste 150.000 de euro au fost strânși într-un timp relativ scurt, în special cu sprijinul comunității fălticenene. Părintele a subliniat greutatea slujirii celor în suferință, care necesită sacrificii personale, în special din partea familiei, dar a fost binecuvântat cu înțelegere. Recunoaște că se simte adesea stânjenit, chiar „un cerșetor”, atunci când cere ajutor pentru alții, dar a subliniat că „Sus inima este despre a face bine, despre a rupe ceva din tine și a oferi celorlalți”. El a evidențiat existența unei „Românii care face binele”, o comunitate de peste 400 de oameni care se dedică sprijinirii celor în suferință, incluzând grupul „Aripi pe Pământ” de pe WhatsApp, oameni veniți din toate colțurile țării la eveniment.
Sus inima este un mod de viață, nu este doar un text liturgic
„Volumul <Sus inima> este un jurnal de călătorie. Este o intersecție de drumuri între mine și oamenii pe care Dumnezeu mi i-a scos în viața mea.
Să știți că nici un preot nu are întotdeauna răspunsurile. Eu mai puțin decât alții. Dar am fost dispus să rămân acolo lângă oamenii care mi-au bătut la ușa inimii și să le fiu alături chiar și atunci când cuvintele nu și aveau locul. Au fost rugăciuni, au fost îmbrățișări, au fost lacrimi. Chiar astăzi povesteam cu Monica Althamer și cu câțiva prieteni, s-a împlinit un an de când una din persoanele pentru care am făcut o campanie a pierdut lupta cu boala. Era o tânără de 28 de ani, o tânără cu care am legat o prietenie, chiar dacă nu ne întâlnisem niciodată. Și această tânără, așa cum au făcut-o toți oamenii pe care i-am întâlnit, m-au schimbat. Nu există nicio întâlnire care te lasă indiferent, care te lasă la fel. Sus inima este pentru mine un mod de viață, nu este doar un text liturgic. Nu este doar un îndemn. Este o credință că întotdeauna trebuie să ne ridicăm privirea de jos înspre Dumnezeu. Este convingerea mea că Dumnezeu vine în viața noastră întotdeauna ca să ne dea o lecție. Fără îndoială, nu toate lecțiile sunt ușoare.
Este o bucurie faptul că dincolo de această distanță care există între oameni, Dumnezeu are modalitatea lui de a ne aduna împreună. Eu am cunoscut bucuria unor oameni care s-au strâns și au rămas de fiecare dată alături de mine când am bătut la poarta inimii lor. Să știți că mă simt de foarte multe ori stânjenit când vin în fața dumneavoastră și vă cer. Am spus o și o repet. Mă simt un cerșetor. Mă simt un cerșetor pentru că îmi dau seama că asta suntem până la urmă cu toții. Cele mai multe pomelnice pe care le primim ca preoți la Sfântul Altar sunt însoțite de cereri. Fiecare om cere. Unul cere sănătate, unul cere un job mai bun, altul cere bogăție, dar foarte puțini cerem mântuire. Foarte puțini suntem preocupați de sufletele noastre.
Am spus o și în predicile de duminică, am spus o și în întâlnirile cu oamenii. Suntem niște cerșetori și dacă tot cerem atât de mult pentru noi, mi se pare mult mai încurajator atunci când suntem puși în situația de cere pentru aproapele nostru. Este ceea ce am început să fac în acești ani. Am început să cer pentru oamenii care mi au bătut la ușă, oamenii care mi-au cerut ajutorul, nu mie, ci întregii comunități, care s-au adunat în jurul binelui. <Sus inima> este despre a face bine, despre a rupe ceva din tine și a oferi celorlalți. <Sus inima> înseamnă să devii un instrument al lui Dumnezeu prin care El își face lucrarea în lume. Să știți că nu avem nevoie de minuni mari ca să credem în Dumnezeu. Avem nevoie de oameni. Oamenii sunt modul prin care Dumnezeu se arată în lume. Toată această energie care s a creat în ultimii ani, în ultimii cinci ani, este dovada că Dumnezeu lucrează în lume. Dincolo de războaie, dincolo de conflicte, dincolo de fricile noastre pe care le avem zi de zi, există încă suficient bine și frumos în lume. Eu mă consider binecuvântat de Dumnezeu să văd acest frumos în fiecare zi.
Nu vă îndemn să cumpărați cartea. Știu că un autor își dorește lucrul acesta. Mi-aș dori în schimb să simțiți bucuria pe care o simt eu acum, avându-vă alături. Această carte este un mod de a vă oferi ceva înapoi. Tot ceea ce am trăit ca preot în acești 10 ani este mult mai mult decât îmi imaginam la momentul hirotoniei. Da, spunea părintele despre un pasaj care se regăsește între coperțile cărții. Despre acel moment în care preotul, candidatul la hirotonie primește din partea episcopului trupul lui Hristos. Este un moment de intimitate. Este un moment în care părinții mai în vârstă ne învață că este momentul prielnic să-i cerem lui Dumnezeu un dar, un har. Fiecare preot atunci când se află în acest moment cere lui Dumnezeu un dar pe care și l dorește să-l aibă în decursul preoției. Îmi aduc aminte că i-am cerut câteva lucruri, dar mai presus de orice i-am cerut să pot să iubesc oamenii. Pentru că acest lucru este cel mai greu. I-am cerut lui Dumnezeu să pot să privesc pe fiecare om care vine acolo, la biserică, sau cu care mă intersectez, fără să fac diferențe. În fiecare om se regăsește Hristos. În fiecare om există o licărire a lui Dumnezeu. Uneori un om îl schimbi mai mult prin prezența ta decât prin cuvintele tale. Eu nu sunt un bun orator, nici măcar un bun scriitor, dar îmi place foarte mult să fiu înconjurat de oameni și să mă aflu acolo unde este nevoie de mine. Nu știu cât de bine îmi iese, dar sper ca Dumnezeu să mi dea suficient timp să ajung acolo unde știu că și ar dori el. ”, ne-a mărturisit părintele Alexandru Lungu.
Lansarea s-a încheiat așa cum a și început, cu un moment muzical oferit de grupul Royal Cvartet din Suceava și invitația de a achiziționa volumul, disponibil la standul de carte. Părintele Lungu a încheiat mulțumind publicului pentru sprijinul din toți acești ani de campanii umanitare, exprimându-și speranța că lucrarea binelui va continua și a oferit autografe.
Mesajul final al serii a rămas același, reafirmat printr-un exercițiu de răspuns al publicului, condus de părintele Blaga: „oricât de grele ar fi încercările vieții, chemarea rămâne aceeași: Sus inima!”.
