Muzeul Apelor „Mihai Băcescu” din Fălticeni îşi deschide din nou spaţiul pentru culoare, sensibilitate şi poezie. Vineri, 18 septembrie, începând cu ora 16:30, publicul este invitat la un eveniment dedicat artei şi literaturii, având-o în prim-plan pe Mariana Lungu, pictor şi poet.
Manifestarea va cuprinde vernisajul expoziţiei personale de pictură a artistei, precum şi lansarea celui de-al doilea volum al cărţii „Poezii pentru eternitate”, apărut în anul 2026 la Editura STEF din Iaşi.
Evenimentul se înscrie firesc în parcursul unei creatoare care a găsit în pictură şi poezie două forme complementare de exprimare. Pe simezele muzeului, imaginea şi cuvântul vor intra într-un dialog discret, în care culoarea capătă rezonanţă poetică, iar versul pare să-şi găsească o prelungire firească în limbajul vizual.
Peste 100 de lucrări, între peisaj, portret şi memorie
Mariana Lungu este cunoscută publicului fălticenean prin numeroasele sale expoziţii personale. În ultimii ani, în fiecare toamnă, Muzeul Apelor „Mihai Băcescu” a devenit locul în care artista şi-a prezentat creaţiile, reunind de fiecare dată peste 100 de lucrări.
Realizate în tehnici precum ulei, acrilic şi acuarelă, picturile sale explorează un registru tematic divers, de la peisaje şi flori la portrete, imagini ale Fălticeniului de altădată şi reprezentări cu simbolistică religioasă. În universul său plastic, natura, memoria şi emoţia se întâlnesc într-o cromatică ce caută permanent noi modalităţi de expresie.
Prof. Loredana Mihaela Ceică o defineşte pe Mariana Lungu drept „artista care transformă culoarea în poveste”, sintagmă care surprinde atât evoluţia sa artistică, cât şi preocuparea continuă pentru explorarea unor noi forme de exprimare.
De la pensulă la vers
Artista mărturiseşte că apropierea de pictură s-a produs mai târziu, însă anii dedicaţi acestei pasiuni au fost prolifici, concretizându-se într-un număr impresionant de lucrări. În paralel cu pictura, Mariana Lungu şi-a descoperit şi cultivat pasiunea pentru poezie, transformând trăirile şi emoţiile în versuri.
Primul volum, „Poezii pentru eternitate”, lansat în 2025, a reunit 61 de poeme, fiecare având un corespondent vizual în picturile sale. Astfel, universul Marianei Lungu se construieşte la graniţa dintre două arte, într-un dialog în care imaginea poate deveni poezie, iar poezia poate dobândi chip şi culoare.
„Fiecare imagine poate deveni o oglindire a unei poezii”, a spus prof. Loredana Mihaela Ceică, inspector şcolar pentru arte şi curator al manifestării din 2025, evidenţiind felul în care artista transformă trăirea artistică în culoare şi, mai apoi, în cuvânt.
Arta ca formă de mărturisire
Pentru Mariana Lungu, arta este, înainte de toate, o formă de comunicare a emoţiilor şi a sentimentelor care dau sens existenţei: iubirea pentru familie, apropierea de natură şi legătura profundă cu locurile natale.
Farmacistă de profesie, cu peste 40 de ani de activitate, artista şi-a construit în ultimii ani un univers creator propriu, în care experienţa de viaţă se reflectă în egală măsură în pictură şi în poezie. Fiecare lucrare şi fiecare vers devin, astfel, fragmente dintr-o poveste personală, transpusă într-un limbaj accesibil şi sensibil.
Noua întâlnire cu publicul fălticenean propune o incursiune în acest univers artistic, prin lucrări de pictură şi versuri reunite sub titlul sugestiv „Poezii pentru eternitate”. Curatorul expoziţiei din acest an este prof. Loredana Mihaela Ceică, inspector şcolar pentru arte.
O invitaţie la frumuseţe
Evenimentul de la Muzeul Apelor „Mihai Băcescu” se anunţă, astfel, ca o nouă sărbătoare a frumosului, în care pictura şi poezia îşi dau întâlnire sub acelaşi acoperiş. Culoarea, forma şi cuvântul vor construi împreună un spaţiu al sensibilităţii, în care privitorul este invitat nu doar să contemple, ci şi să simtă.
În creaţia Marianei Lungu, arta devine o punte între ceea ce se vede şi ceea ce se simte, între memoria locurilor şi emoţia prezentului, între pensulă şi vers. Iar întâlnirea de la Fălticeni va oferi publicului prilejul de a descoperi, încă o dată, această lume în care culoarea poate spune o poveste, iar poezia poate deveni imagine.
