10 februarie 1388 – prima atestare documentară a Cetății de Scaun a Sucevei

Zi mare și însemnată pentru noi, prieteni dragi:
10 februarie 1388 – prima atestare documentară a Cetății de Scaun a Sucevei
În epoca lui Petru I Mușat (1375 –1391), tânărul stat al Moldovei s-a bucurat de un larg prestigiu și respect din partea vecinilor.
Pertu I Mușat este cel care a mutat scaunul de domnie de la Siret la Suceava, dar și primul voievod care a bătut monedă cu însemne proprii, dovadă a unei suveranități depline a țării.
Monedele emise de acest voievod sunt din argint și poartă denumirea de groși.
Descoperirile monetare din vremea lui Petru I Mușat atestă o realitate istorică și anume că la sfârșitul secolului al XIV-lea în Moldova se consolidase sistemul monetar, moneda moldovenească de argint fiind descoperită și în afara statului. Aceasta este o dovadă clară a potențialului economic al Moldovei, din această perioadă, fapt întărit și de faimosul împrumut de 3000 de ruble de argint „frâncesc” acordat de Petru I Mușat regelui Poloniei, Vladislav Jagiello, în anul 1388.
Actul respectiv, datat 10 februarie 1388, a fost emis în Cetatea de Scaun a Sucevei, reprezentând prima mențiune documentară scrisă despre Suceava.
Inițial, Vladislav Jagiello i-a solicitat lui Petru Mușat suma de 4000 de ruble, dar voievodul Moldovei îi împrumută doar 3000. Primește, în schimb un zapis, specificând că suma va fi restituită în termen de trei ani, garanție fiind ținutul Haliciului cunoscut de ai noștri mai ales sub numele de Pocuția, pe care domnul Moldovei va avea drept să-l ocupe în caz de neachitare. Acest ținut se întindea spre vest de râurile Ceremuș și Colacin; el era mărginit spre miazănoapte de Nistru, spre miazăzi de Carpați; spre apus mergea până la orașul Halicz, de unde i se trăgea și numele. Așezări mai însemnate erau Sniatyn, Kolomea,Tysmienica , Horodenka și Stanislau. Suprafața atingea aproape 8000 de kilometri pătrați. Banii nu au fost restituiți în termenul prevăzut și e probabil că Petru a luat în stăpânire ținutul ce-i fusese zălogit.
Această datorie și zălogul ei au format după aceea timp de peste o sută cincizeci de ani o pricină de continue neînțelegeri și războaie între Moldova și Polonia.
Tot din anul 1388 mai avem o menționare a orașului Suceava, dar nu ca loc de emitere a unui document, ci efectiv ca așezare urbană. Este vorba de un act emis de catolicosul armenilor, Theodoros II, la 18 august 1388, în care armenii din mai multe orașe, între care și cei din Suceava sunt supuși jurisdicției scaunului episcopal din Liov.
(Paula Moroșanu, muzeograf, Muzeul Național al Bucovinei)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.