Salut inițiativa fericită a artistei Mihaela Matei şi activitatea „Profesorilor de Fericire”, care au adus la Fălticeni, la „Galeria oamenilor de seamă”, o atmosferă de muzeu european ! Într-adevăr, programe şi ateliere educative, ateliere de creaţie şi ateliere ludice sunt organizate cu regularitate în toate marile muzee europene. Fiindcă dintr-un asemenea loc al culturii nu pot lipsi copiii, şi deci jocul, vitalitatea viitoare a muzeelor lumii depinzând de copiii de azi.M-am bucurat deosebit de mult să aflu că în ultima locuință a lui Vasile şi Stela Lovinescu din Galeria Oamenilor de seamă din Fălticeni, a avut loc „Atelierul de vise”! Mi-am imaginat că întristata doamnă Stela Lovinescu ar fi surâs prezenţei zglobii a copiilor, iar misteriosul Vasile Lovinescu ar fi găsit semne şi simboluri ascunse şi cu siguranţă de o discretă înţelepciune ancestrală, în această descindere pentru un atelier de vise.Prezenţa copiilor şi a Profesorilor de fericire în acest loc plin de amintiri, de gravitatea istoriei recente, dar şi de iubirea cărturarului muzeograf Eugen Dimitriu, mi-a adus în minte versurile lui Lucian Blaga din poemul „Trei Fețe” :Copilul râde :”Întelepciunea şi iubirea mea e jocul ! Tânărul cântă:”Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea !”Bătrânul tace:”Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea !”.Iubire, înţelepciune şi joc, sunt , fără îndoială, ingrediente indispensabile de care muzeele au nevoie ca să trăiască în continuare.Cu entuziaste felicitări şi cu nerăbdarea unei viitoare asemenea manifestări,Camelia Botez, Franţa
