Vineri,17 iulie, în prima zi a Zilelor Municipiului Fălticeni, la Biblioteca Municipală „Eugen Lovinescu” din Fălticeni a avut loc lansarea cărţilor “Fântâna” şi “Semne de întrebare”, ambele purtând semnătura profesoarei, Lenuţa Rusu.
În prezenţa unui numeros public iubitor de cultură, scriitori, artişti plastici, reprezentanţi ai administraţiei locale, scriitori locali, colegi şi prieteni ai scriitoarei, printre care s-a numărat şi profesoara Carmen Lala, cea care a înlesnit debutul literar al Lenuţei Rusu în revista liceului, foşti elevi, Lenuţa Rusu şi-a prezentat, ultimele apariţii editoriale, astfel numărul cărţilor scrise de distinsa profesoară apropiindu-se de 10.
Prezent la eveniment, primarul Cătălin Coman, a apreciat efortul depus de oamenii de cultură pentru a menţine vie viaţă spirituală a oraşului şi a felicitat-o pe profesoara şi solista de muzică populară Lenuţa Rusu pentru că reuşeşte, prin cărţile scrise şi melodiile interpretate, să ne încântate şi să ne bucure.
“Zilele Municipiului Fălticeni conţin manifestări culturale, artistice, religioase, competiţii sportive, manifestări pentru toate categoriile de oameni care doresc să petreacă la Fălticeni. Mă bucur că dumneavoastră aţi ales să începem aceste manifestări cu două activităţi culturale, una dedicată lui Eugen Lovinescu şi una dedicată cărţilor”, a precizat Cătălin Coman.
Lenuţa Rusu s-a adresat publicului cu dragii mei pentru că “de la un moment dat al vieţii de la fiecare dintre dumneavoastră am învăţat câte ceva şi la un anumit moment al vieţii m-aţi ajutat într-un fel sau altul. Prin cărţile care sunt astăzi prezentate eu sper să nu vă duc cu vorba. Am pregătit pentru dumneavoastră şi o definţie a poeziei: Poezia este o joacă a cuvintelor în curtea limbii române. Joaca este o treabă foarte serioasă pentru mine, care mă ocup de ecuaţia copiilor”, a precizat autoarea.
Poezia, ca o joacă cu cuvintele
Cartea de 200 de pagini “Semne de întrebare”, începe cu o motivaţie a autoarei privind apariţia acestei cărţi urmată de poemul “Mirare” şi se termină cu un poem scurt “Ceasornic”. Aceste poeme sunt scrise “din dragostea pentru cuvânt” între 2010 şi 2014. Lenuţa Rusu priveşte poezia ca pe o joacă cu cuvintele, ceea ce demonstrează că scrie foarte uşor fiind născută pentru scris.
Constantin Ungureanu BOX a precizat că respectă atitudinea autoarei pentru poezie şi faptul că se joacă cu cuvintele. ”Nu are pretenţie de a fi numită scriitoare şi asta este foarte bine, şi nici pe departe poetă. Este atât de periculos de a spune la unii că sunt poeţi de parcă ar fi poezia la mâna oricui şi a devenit o banalitate. Dar pot să spun că Lenuţa Rusu este o foarte bună versificatoare. Am citit de două ori această carte, am însemnat-o pentru că mi-a făcut o mare plăcere”, a precizat Constantin Ungureanu BOX.
În prezentarea cărţii pictorul sucevean a pus accent pe idee, muzicalitatea cu sunete clare şi măsurabile şi ritmicitatea cărţii, Lenuţa Rusu fiind o versificatoare din categoria poeţilor clasici. Nici aspectul cadenţat al versurilor nu a fost neglijat, cu rimă cultivată, bogată, făcând din poezie un exerciţiu de pură virtuozitate, rima şi cadenţa dând impresia de unitate.
“Poezia este conversaţie şi nu minciună, deci poezia este bucuria spiritului şi delectare. Înseamnă că poezia renunţă la orice realitate şi îi opune aceateia cu o precizie mare, ficţiunea. Artele cuvântului fac apel la elementele afective şi logice, muzicale şi plastice. Poezia sau rostirea scrisă a Lenuţei Rusu nu este un simplu mecanism. Ea se desfăşoară sub autoritatea inteligenţei şi sub imperiul afectivităţii. Versificaţia ei este susţinută de o intenţie care o domnină, o pregăteşte şi o verifică, se conturază tiparul cu accente de afectivitate. Sentimentele şi cuvintele scrise pentru Lenuţa Rusu sub influenţa emoţiei capătă o înfăţişare ritmată, nu doar cu durată ci şi cu intensitate, înălţime şi cu timbrul fonetic. Lenuţa Ruru leagă arta verbală de vorbirea emoţională, discursul poetic îmbrăcând forme teatrale. În recitativ, versificatoarea scrie după cum vorbeşte, ca un orator, cu accente puternice, cu inflexiuni variate, intonaţie. Ea merge până a-şi cânta discursul. Avem de-a face cu versul sau o prozodie cadenţată. În scriitura autoarei există un cântec al limbajului, o muzică a discursului poetic şi care precizează în chip straniu generalitatea nedeterminată a conversaţiei curente. Intonaţia afectivă alcătuieşte împreună cu intonaţia logică viaţa discursului poetic rezultând recitativul şi muzicalitatea versului care se trag chiar din vorbire prin simpla amplificare şi sistematizare a fenomenului vorbirii”, a spus Constantin Ungureanu BOX.
Sub semnul inspiraţiei
Ce-a de-a doua carte lansată viner ila Fălticeni, “Fântâna”, a fost prezentată de scriitorul Ioan Ţicalo, cel care a scos în evidenţă modestria autoarei.
“Lenuţa Rusu declară că nu se simte poetă, nu se simte prozatoare, nu se simte scriitoare. Atunci ce facem cei care înainte de 1989 scriau şi tot scriau şi trimiteau note informative şi se considrau scriitori, iar celor de astăzi le e jenă să spună că sunt scriitori. Lenuţa Rusu a scris un foarte interesant volum de proză, “Fântâna”, sub semnul inspiraţiei. Dacă nu lucrezi sub semnul inspiraţie, oricâtă transpiraţie a ieşit din tine nu reuşeşti. Prin ceea ce scrie Lenuţa Rusu dovedeşte că are cunoştinţe foarte bune de psihologie.
Cartea are o tematică destul de variată, de la istoria veche, istoria recentă, la viaţa de familie, familia prezentată fiind una tradiţională cu bunici, părinţi, copii, nepoţi în care educaţia este spartană, dar în care sânul bunicii miroase a busuioc întotdeuna aşa cum suntem obişnuiţi cei mai în vârstă, şi terminând cu chestiuni care pendulează între tragedie şi dramă cum ar fi “Scrisoarea de adio”, pe care o începe un tânăr care nu şi-a cunoscut părinţii şi ajunge într-o situaţie limită.
Lenuţa Rusu a precizat că multe aspecte descrise în cartea “Fântâna”, sunt inspirate din cazuri reale, aspecte care au fost îmbrăcate într-o formă descriptivă dată de imaginaţia autoarei.
