Istoria unui muzeu care a făcut epocă

În anul 1914, adică acum exact 106 de ani, se semna la Fălticeni actul de naştere al „Muzeului Fălticenilor”, din care oraşul îşi făcea un titlu de mândrie şi care va rămâne un reper important în cultura locală dar şi naţională.

Istoria muzeului  începe însă mai devreme de 1914 şi este strâns legată de profesorul Vasile Ciurea a cărui viaţă a fost pusă, fără răgaz şi cu o rară intensitate, în slujba muzeului.

Vasile Ciurea fusese elev la Gimnaziul „Alecu Donici” şi se reîntorsese în 1911 în urbea natală ca profesor, mai apoi devenind titularul catedrei de „ Fizico-Naturale”. Aici a început munca tenace de a colecţiona piese rare pentru mult visatul muzeu regional, încurajat de fostul său profesor de la universitatea ieşeană, Ion Simionescu, pe atunci secretar general al Ministerului de Instrucţiune.

Propunându-şi să colecţioneze obiecte donate de către „toate persoanele binevoitoare propăşirii culturale a oraşului”, profesorul Vasile Ciurea, împreună cu Artur Gorovei, decanul avocaţilor, şi Aurel Diaconovici-inginer- şef al judeţului în acea vreme (prin plecarea acestuia din Falticeni, va fi înlocuit cu C. Vârnav)  au constituit primul comitet de întemeiere a noii instituţii de cultură.

Procesul verbal din 12 noiembrie 1914 reprezintă actul de naştere al Muzeului Regional al judeţului Suceava, act semnat de Comitetul de iniţiativă format din cei trei. În acelaşi document se subliniază şi scopul înfiinţării acestei instituţii, acela de a face oraşul „mai demn de văzut în viitor şi de a ilustra importanţa ce poate s-o aibă şi judeţul Suceava în dezvoltarea culturală a ţării”.

„În toamna aceasta de 1914 am început Muzeul. S-a numit „Muzeul Sucevei” după numele de atunci a judeţului.”

Comisia Monumentelor  Istorice condusă de C. I. Istrati a luat sub autoritatea sa Muzeul regional al Sucevei, obiectele colecţionate  „ni le veţi semnala ca proprietate a statului”.

Colecţiile înjghebate au fost adunate şi depozitate cu aprobarea Ministerului Instrucţiunii în cele două săli de lângă amfiteatrul   gimnaziului „Alecu Donici”.

Statutul juridic al Muzeului Sucevei este întărit în februarie 1915 de Comisiunea Monumentelor Istorice.

S-a trecut fără întârziere la operaţia de culegere a pieselor vizate să facă obiectul expunerii. Au vizitat muzee de profil şi s-a făcut apelul către public, îndemnând la strângerea de fonduri prin lista de subscripţie ‚ ca să întemeiem la Fălticeni,dupa puţinele exemple ce le avem în ţara noastră (Târgu-Jiu, Galaţi, Hârşova), acest muzeu prin  care  sperăm să facem oraşul Fălticeni mai demn de văzut în viitor.”

La fondul de bază astfel constituit s-au adăugat în anii următori şi alte piese valoroase obţinute prin donaţie.

Muzeul Sucevei a funcţionat ca persoană morală şi juridică, cu un statut aprobat de Consiliul de Miniştri în 10 august 1918, completat prin Decretul Lege din 17 iunie 1919, publicat în Monitorul Oficial din 26 iunie 1919, modificarea Statutului făcându-se abia în 1932.

Muzeul Sucevei căpătase  astfel recunoaştere naţională.

Se punea problema unui local propriu, unei clădiri adecvate, spaţiul alocat la gimnaziu fiind  insuficient pentru a putea adăposti numărul mare de exponate, precum şi asşzarea acestora în mod organizat. În plus  transformarea gimnaziului în liceu făcea necesar spaţiul ocupat de muzeu.

Tratativele cu Prefectura pentru un local propriu al muzeului au început din 1924. Ludovic Cazaban a realizat unul din proiectele pentru clădire proprie. Toate proiectele erau însă prea costisitoare pentru veniturile muzeului. La licitaţia din 1926 pentru noua construcţie nu s-a prezentat nimeni. Se strânseseră ceva bani, dar soluţia nu putea fi construirea, ci cumpărarea unui imobil. S-a găsit un plasament fericit, în plin centrul oraşului, frumoasa casă a boierului Al. Cantacuzino.

Proiectul fiind costisitor iar  problemele băneşti  mari, s-a apelat la liste de subscripţie, donaţii, subvenţii, cotizaţii pentru a fi procurate fondurile necesare cumpărării şi reparării clădirii.

În sfârşit, la data de 1 martie 1929 este cumpărată clădirea din faţa Primăriei, conform Actului de vânzare nr. 762, prin care Alexandru Cantacuzin vinde Societăţii „Muzeul din Folticeni”, reprezentată prin Dl. V. Ciurea, Gh. Vârnav şi A. Gorovei, imobilul din Fălticeni, Strada Mare, nr. 226, cu preţ de 803.000 lei.

Anul 1929 este marcat de veşnicele căutări pentru rotunjirea bugetului de cheltuieli, de reparaţii şi de mutare a exponatelor precum şi de reaşezare ştiinţifică, pe secţii.

La 22 iunie 1930  are loc inaugurarea Muzeului Fălticenilor în locaţie proprie.

În Actul Comemorativ din data inaugurării muzeului se consemna: ”acest muzeu s-a înfiinţat din iniţiativa particulară în 1914, recunoscut prin lege ca persoană juridică în anul 1919 şi având în comitetul său de administraţie pe D-nii avocat Artur Gorovei, Căpitan G. Vârnav şi Profesor V. Ciurea, întemeitorul muzeului şi directorul său de azi. Cu acest prilej, numele „Muzeul Sucevei”este schimbat în „Muzeul Fălticenilor”.

Potrivit aprecierii profesorului universitar Ion Simionescu, muzeul s-a impus, încă din primii ani de activitate, în fruntea tuturor muzeelor regionale, prin varietatea şi importanţa materialului adunat.

La 28 octombrie 1931 s-a autentificat la Tribunal o nouă formă juridică şi un nou statut al Societăţii „Muzeul Fălticenilor”.

Bun şi tenace organizator, Vasile Ciurea adună prin liste de subscripţii, cotizaţii sau donaţii viitoarele „cărămizi” atât de necesare existenţei tinerei instituţii de cultură.

Prin priceperea şi stăruinţa sa vrednice de laudă, el adună, clasifică, cataloghează şi aranjează în vitrine, rând pe rând,  documente, hrisoave, costume populare, obiecte (unele de deosebită semnificaţie istorică, cum au fost ocaua lui Cuza, arme de-ale plăieşilor, coarne de fier care se puneau la gâtul robilor), cărţi rare literare şi ştiinţifice, stampe şi tablouri precum şi mărturii arheologice din câteva aşezări străvechi: Baia, Preuteşti, Dolheşti, Probota.

Creşterea patrimoniului muzeal, în afara valoroaselor donaţii, s-a făcut şi prin aducerea, în 1917, a pieselor de la „Muzeul silvic” Mălini.

În felul acesta, până în 1940, muzeul dispunea de peste 7. 000 de piese, expuse tematic în 11 secţiuni. Cu toata vitregia timpului, Muzeul a mers progresând, adunându+se în el tot ce merita, din punct de vedere cultural, artistic şi istoric, să rămână nepierdut, neruinat sau înstrăinat.

Potrivit aprecierii profesorului universitar Ion Simionescu, muzeul din Fălticeni s-a impus, încă din primii ani de activitate, în fruntea tuturor muzeelor regionale, prin varietatea  şi importanţa materialului adunat.

Organizarea muzeului o aminteşte însuşi Vasile Ciurea, în lucrarea sa apărută la împlinirea a două decenii de la înfiinţarea Muzeului:

Grupa istorico-preistorică  cuprindea:

– Secţia documentelor. De o deosebită importanţă erau aici „Uricele” (documente scrise pe piele şi pergament, cu peceţi mari de ceară);

             – Secţia fotografiilor şi a tablourilor vechi;

             – Secţia cărţilor vechi, cu litere slavone găsite pe la biserici şi care au rămas de la cărturarii de pe vremuri, de o valoare inestimabilă fiind „Biblia lui Şerban Cantacuzino”;

             – Secţia Antichităţilor ce cuprindea material recoltat în urma săpăturilor făcute, constând în topoare, ciocane, ceramică (olărie), figurine de lut, obiecte de bronz, silex, os, etc. Speciale erau aici celebrele pietre cu inscripţii runice de la Buneşti;

            – Secţia numismatică cu un număr mare de monede şi medalii.

 Grupa etnografică cuprindea:

           – obiecte de uz bisericesc, icoane sfeşnice şi policandre, veşminte, etc.;

           – obiecte casnice, unelte de muncă, măsuri de capacitate şi în special ocaua lui Cuza, cu un exemplar de aramă şi unul de lemn;

         – portul popular şi datinile erau reprezentate prin pânza de casă, lăicere, fluiere, tălăngi, ouă încondeiate.

 Grupa Ştiinţifică ce cuprindea:

            – Secţia Zoologică, compusă din păsări şi mamifere împăiate;

            – Secţia Botanică şi agricolă ce cuprindea exemplare din speciile de cereale şi arbori cultivate pe întinsul judeţului;

            –  Secţia Geologică şi mineralogică, cu o bogată colecţie de roci şi minereuri;

            –  Secţia Economică ce cuprindea produsele fabricilor mari din ţinutul vechi al Sucevei;

            – Secţia Militară cu fotografii ale eroilor fălticeneni, morţi pentru ţară, decoraţii militare, uniforme militare, panoplii de arme, etc.

             – Secţiunea Artistică ce cuprindea obiecte de artă: sculpturi, desene, picturi ale diferiţilor artişti localnici.

Muzeul cuprindea şi o valoroasă bibliotecă care dispunea de peste 4.000 de carţi, studii, ziare, reviste, acte şi note personale, fotografii, albume, manuscrise.

În 1937, deosebit de activ, Vasile Ciurea este onorat cu gradaţia de merit. A participat la Congresul de la Cluj prezentând comunicarea despre piesele cu inscripţii runice găsite la Buneşti. A predat piesele cu scopul de a fi trimise la Oslo pentru a fi datate, interpretate şi descifrate. În 1943 are loc pensionarea din învăţământ. Primeşte Meritul Cultural în grad de cavaler, cl.I.

A fost un atent cercetător al trecutului îndepărtat al vechiului ţinut  al Băii, identificând peste 30 de aşezări preistorice ( Baia, Rădăşeni, Probota, Dolhasca, Drăguşeni, Preuteşti, Pleşeşti, Basarabi, Ruginoasa, Costeşti). A fost solicitat să fie profesor universitar dar nu s-a îndurat să părăsească oraşul său.

Legat de Fălticeni prin toate fibrele fiinţei sale, Vasile Ciurea.  a avut tăria să refuze în 1921 catedra de zoologie a Universităţii din Cluj, unde fusese chemat de profesorul Ion Scriban.

În 1944, eforturile susţinute de strângere, selectare şi catalogare a exponatelor aveau să fie întrerupte de dezlănţuirea primei conflagraţii mondiale. Valoroasele colecţii au fost  împachetate şi  evacuate în zona Braşov. „Comoara” rămâne neatinsă.

După încetarea ostilităţilor munca a trebuit să fie reluată de la capăt.

Conduce ca director onorific muzeul.

În 1950 este nevoit să se despartă de muzeu, prin numirea altui director. Muzeul raional trece în bugetul statului.

În 1968, dezraionarea aduce schimbări neaşteptate. Cei aflaţi la cârma destinelor culturii sucevene au reorganizat toate muzeele din judeţ. Cele desfiinţate, între care şi „Muzeul Fălticenilor” au fost înlocuite cu un alt tip de muzeu, care urma să reprezinte ceea ce oraşul respectiv are mai semnificativ, ceea ce îl individualizează. Identitatea oraşului Fălticeni fiind dată de numărul mare de personalităţi culturale, s-a hotărât să se înfiinţeze muzeul „Galeria oamenilor de seamă”. Aici a fost transferată o bună parte din bibliotecă muzeului desfiinţat (cărţi, documente şi manuscrise). Parte din exponate au fost transferate în cadrul Muzeului Regiunii Suceava, apoi la Muzeul de Istorie al Bucovinei, parte au rămas în localul fostului Sfat Raion. Un număr destul de mare de exponate, în special de istorie, a fost dus la Ruginoasa şi Iaşi. Restul a fost donat şcolilor din localitate pentru a fi folosit ca material didactic.

În 1974, partea etnografică şi câteva vestigii arheologice sunt strămutate în localul unde va funcţiona  „Muzeul Irimescu”,  unde se găsesc şi azi. Catalogul actual consemnează existenţa a peste 850 de cărţi din fosta bibliotecă a muzeului, precum şi a unor obiecte din domeniul arheologiei, paleontologiei, etnografiei şi celorlalte secţii ale muzeului. Exponatele necesită de urgenţă să fie puse la dispoziţia iubitorilor de cultură.

Alte două săli de la Muzeul Apelor „Mihai Băcescu” adăpostesc din 1982 muzeul şi strădaniile ostenitorului.

De asemenea, Muzeul de Istorie al Bucovinei din Suceava păstrează un mini-muzeu fălticenean.

De la desfiinţarea abuzivă şi până astăzi, în clădirea „Muzeului Fălticenilor” a funcţionat Biblioteca municipală.

            Constituind unitatea de bază a unui viitor Complexului Muzeal Local, reînfiinţarea Muzeului Fălticenilor „Vasile Ciurea” s-ar înscrie în categoria celor mai prestigioase instituţii de profil din regiunea de Nord Est şi chiar din România. Prin colaborările pe care le-ar avea cu cercetători, arheologi, instituţii muzeale, acest muzeu ar putea  contribui la cercetarea, conservarea, restaurarea, gestionarea, evidenţa şi valorificarea patrimoniului istoric şi arheologic din nord -estul ţării, la care s-ar adăuga o activitate cultural-educativă.

Muzeul Muzeului Fălticenilor ar deveni prin numărul şi importanţa colecţiilor, aria de cercetare, activitatea desfăşurată, baza materială etc. –, fără discuţie, o instituţie muzeală de importanţă zonală.

Oferind o imagine convingătoare asupra trecutului comunităţilor umane care au trăit pe aceste meleaguri şi având o sală de expoziţii temporare acest muzeu va contribui prin materiale expuse şi informaţiile oferite la cunoaşterea trecutului judeţului şi ale municipiului Fălticeni, muzeul oferind vizitatorilor satisfacţia unei confruntări directe cu trecutul acestor locuri.

Dintre impresiile şi mărturiile despre muzeu, am ales un frag

ment dintr-un articol intitulat Fălticeni, oraş al amintirilor, publicat în Almana- hul turistic, 1971 şi redat de profesorul Vasile Nistoreasa în volumul „Fălticenii de ieri şi de azi”:

„Muzeul oferă vizitatorului satisfacţia unei confruntări directe cu trecu- tul acestor locuri.

 În secţia de istorie sunt expuse frumoase exemplare de Cucuteni, cera- mică dacică, monede romane, o colecţie din obiectele personale ale domnito- rului Cuza (un scaun cu emblemă din palatul de la Ruginoasa, sabia dăruită de oraşul Bârlad, verigheta, un steag şi altele).

Secţia de etnografie prezintă numeroase piese de port popular cu motive străvechi, lucrate în sate cu tradiţii etnografice -– Boroaia, Mălini, Hârtop sau Broşteni.

O sală este dedicată personalităţilor culturale ale oraşului, cuprinzând preţioase documente originale, manuscrise şi obiecte personale, lucrări de artă plastică, vechi tipărituri, ca Biblia de la 1688 a lui Şerban Cantacuzino, bunăoară”. 

Sursă text: Vasile Nistoreasa – „Fălticenii de ieri şi de azi”

Geo Nechita – „Însemnări fălticenene”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.